Română


Opinia ta

opinia ta

Vă mulţumim pentru vizitarea site-ului nostru. Dacă v-a plăcut, dacă v-a contrariat, dacă aveţi o sugestie sau o simplă opinie puteţi să o trimiteţi completând acest formular.

79 înregistrări.
Mesaje afişate: 19 → 15.

19  Ana Oara Cary - , V, 19 Dec 2003 17:00:00

Din mesajul zilei a pastorului D. Jemna, retin, :Situatia generatiilor care au crescut cu predici de evanghelizare, fara o inradacinare serioasa in adevarurile de baza ale crestinismului...".
Este ncesara intr-adevar, o inradacinare serioasa in adevarurile de baza ale crestinismului.
Din care denominatie crestina luam acele adevaruri de baza ale crestinismului, atit de necesare cresterii in asemanarea cu Hristos? Alegem cite ceva din toate, dupa cum ni se pare noua ca ar fi corect?

18  Ana Oara Cary - , V, 19 Dec 2003 17:00:00

Textul "zilei" dateaza din iunie 2002!
Aceasta biserica mai exista astazi? Are acelasi pastor ca in 2002? Situl vad ca exista, dar mesaje mai recente, ba.

17  Ana Oara Cary - , J, 09 Oct 2003 18:00:00

Biserica lui Hristos, ca realitate divino-umana, este UNA, pentru ca lumea sa creada in Hristos ("Ma rog ca toti sa fie una, ..pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis").
Existenta sutelor de denominatii crestine, cu dogme(invataturi) si practici de inchinare diferite, contravin rugaciunii lui Iisus si dau, in aceasta lume, o proasta marturie. Din cauza crestinilor, numele lui Hristos este hulit printre neamuri.

Ca realitate divina, Biserica este Trupul lui Hristos, Hristos se identifica cu Biserica Sa. De aceia spunem ca Biserica este o Taina ("Taina aceasta este mare-vorbesc despre Hristos si despre Biserica").
Ca realitate umana, Biserica lui Hristos are un cadru uman de organizare, cu diaconi, presbiteri (preoti) si episcopi, ce reprezinta functii bisericesti infiintate de catre Biserica primara, si transmise pina la noi prin continuitate apostolica.
Probleme au existat de la bun inceput, incepind cu tradarea lui Iuda, continuind cu lepadarea lui Petru ci cu problemele (grave) din bisericile infiintate de catre apostolul Pavel. Aceste probleme nu invalideaza nici Biserica lui Hristos si nici functiile create de Biserica primara.

Diversitatea existenta in cadrul confesiunilor protestante nu este o problema minora, cum vreti dvs. sa sugerati. Deosebirile de dogma (invatatura) si practica de inchinare sint majore, si difera de la o confesiune la alta.
In privinta dogmelor si a inchinarii, denominatiile protestante de azi seamana foarte putin cu Biserica celor sapte consilii ecumenice. Alte institutii, alte forme si alt fond.

"Diversitatea confesionala" de care vorbiti, e un termen elegant ce reflecta o realitate trista: diviziunea ce exista in cadrul crestinismului. La ce fel de unitate credeti ca s-a referit Hristos in rugaciunea Sa?

Alianta Evanghelica reprezinta majoritatea confesiunilor recunoscute de stat (??), dar nu si majoritatea confesiunilor protestante existente. Exceptiile intaresc regula. Unitate in cadrul denominatiilor protestante NU exista.

Harisma (manifestarea harului) nu depinde in mod necesar de om, fiind un dar divin. Altfel punerea miinilor ar deveni un act absolut formal, simbolic, fara acoperire reala. Biserica primelor veacuri a condamnat erezia donatista, si condamnata a ramas pina in ziua de azi (Biserica istorica a ratificat decizia Bisericii sec III).
"Asezarea oamenilor in slujirea bisericeasca" se face de catre Biserica, prin episcopi cu continuitate apostolica, dupa cum ne''a lasat Biserica primara, si nu dupa principiul "eu te hirotonisesc pe tine, si tu ma hirotonisesti pe mine".
Vocatia, de care pomeniti, e un factor important si de dorit, dar nu singurul. Deasupra "vocatiei" omului sta dorinta lui de a sluji lui Dumnezeu si oamenilor, precum si binecuvintarea data de Dumnezeu prin episcopii Bisericii, prin punerea miinilor.

In privinta Tainelor Bisericii, asa cum ne-au fost ele lasate de catre Biserica primara, acestea nu sint "acte de cult", ci TAINE, modalitati in care dumnezeirea atinge umanul. Si care Taine, din nefericire si-au pierdut aproape complet semnificatia reala in cadrul denominatiilor protestante. Cina (Euharistul) de ex., nu mai este Trupul si Singele Mintuitorului, ci doar un simbol. Botezul nu mintuie (contrar afirmatiilor Scripturii), ci este doar o "marturie", cu alte cuvinte tot simbol!
Aceste taine sint practicate exact in acelasi mod de doua mii de ani in cadrul Bisericii istorice, ce este aceiasi Biserica care ne''a dat Canonul NT si Crezul crestin. Aceiasi Biserica, cu aceleasi dogme, Taine si inchinare, si in totala comuniune intre bisericile locale, fara deosebire de granite, cultura sau limba.

In legatura cu "usurinta cu care se fac noi biserici", aceasta este consecinta logica a teologiei protestante, unde fiecare decide pentru sine care biserica e viabila, care este adevarata si corecta interpretare a Scripturii, care sint taine si care nu.
Validarea autenticitatii nu trebuie facuta de catre o persoana particulara sau de un grup crestin, ci de intreaga Biserica, de pretutindeni si dintotdeauna (in semn de unitate), Biserica cea UNA, Sfinta, Apostoleasca si Soborniceasca, de care vorbesc Crezul crestin si traditia Bisericii istorice.

Doamne ajuta,
Ana O.

16  danut jemna Iasi - România, Ma, 07 Oct 2003 18:00:00

Incerc sa raspund provocarilor ridicate de Ana Oara.

LA primul mesaj, pe puncte.
1. Nu cred ca puneti corect problema. Biserica lui Christos este una pentru ca asa o afirma Scriptura si asa este in adevar. Evident, multimea confesiunilor din cele trei mari ramuri ale crestinismului (ortodoxie, catolicism si protestantism) ridica intrebari serioase despre unitatea bisericii, cel putin in plan istoric, asa cum vedem noi mersul crestinismului. Nu cred ca solutia noastra care ar cere o unitate institutionala a bisericii poate clarifica problema. Ma gandesc numai la faptul ca in istorie institutia bisericii a comis multe erori, a ingreunat viata spirituala a omului si a fost nevoie de miscari de renastere. Ma mai gandesc la faptul ca specificul crestinismului este de a lua in considerare spatiile culturale si sociale in care se aseaza si in consecinta asistam la o diversitate a formelor de manifestare a credintei crestine. Cu mici exceptii, in ciuda diversitatii, confesiunile protestante recunosc dogmele de baza ale crestinismului elaborate la primele 5 concilii ecumenice. In concluzie, doar institutiile si formele ne separa, dar fondul este acelasi.

Bisericile protestante au o forma de organizare si comunicare in sensul observatiei tale. Exista Alianta Evanghelica, care aduna majoritatea confesiunilor recunoscute de stat, iar la acest for sunt dezbatute problemele actuale ale bisericii si se concep planuri de lucru comune.

Asadar, nu va pot spune ca denominatiunea x este Biserica Una, ci mai degraba faptul ca in fiecare denominatie sunt crestini care fac parte din Biserica lui Christos.

2. E adevarat ca in mediul protestant a existat o tendinta de institutionalizare, dar de acest exces nu au scapat nici celelalte biserici.

In biserica, relatia institutie-charisma este una paradoxala. Institutia este ceruta de relatia bisericii cu lumea, iar charismele sunt cerute de realizarea efectiva a bisericii. Este fericit cazul cand o pozitie institutionala (cum ar fi cea de mitropolit, episcop sau pastor) este ocupata de o persoana cu charisma.
Patologia cea mai frecvent intalnita, in toate confesiunile, este asezarea oamenilor in slujirea bisericeasca folosind instrumente institutionale. De exemplu, daca cineva are o scoala de teologie, il punem preot sau pastor, fara a pune problema vocatiei, uceniciei etc.

CAnd am spus ca biserica nu este o institutie omeneasca nu am exclus participarea omului, ci am aratat ca fundamentul ei, nasterea ei sunt in Dumnezeu si nu in initiativa omului.

De acord cu dvs ca biserica este o taina. Dar cred ca duceti imediat semnificatia termenului in spatiul semantic al bisericii ortodoxe, vizavi de cele 7 taine.

Pentru cele 7 taine, bisericile protestante utilizeaza un corespondent in termenul "acte de cult", care vizeaza slujirile deosebite din viata bisericii pe care nu le pot realiza decat persoanele consacrate (preoti, pastori, presbiteri). Aceste slujiri vizeaza Cina Domnului sau Eucharistia, botezul, casatoria etc.
Si aici bisericile se intalnesc, deoarece fie le numim, acte de cult, fie le numim taine, aceste slujiri nu sunt simple simboluri, ci modalitati prin care omul participa la viata divina.

La al doilea mesaj.
CUm va spuneam, exista astfel de intruniri ale bisericilor protestante, dar cazul Cioaba nu cred ca merita un sinod sau conciliu.

Este simptomatic faptul ca mass-media reactioneaza abia acum la o traditie a minoritatii rromilor din tara noastra, desi astfel de casatorii se realizeaza de ani si ani de zile, iar multi dintre rromi au si o confesiune religioasa, alta decat penticostala.
Cazul Cioaba este tipic pentru o presa mediocra si fara criterii profesionale de a face critica si selectia materialului pentru a fi date publicitatii.

Inca un amanunt, care a scapat presei, d-l Cioaba nu este in cultul penticostal din Romania, in biserica recunoscuta de statul roman, ci intr-o miscare pretinsa penticostala, si care nu are nici un fel de temei legal in tara asta.
Aici trebuie sa marturisesc una din slabiciunile protestantismului, si anume usurinta cu cae se fac noi biserici sau apar noi miscari., usurintei cu care oamenii se declara crestini, fara ca cineva sa le valideze autenticitatea.

15  I. Gligor Sat - , L, 06 Oct 2003 18:00:00

Dragilor vostrii,
fiti fericiti ca-l aveti printre voi pe eminenta sa Orasanu, ce din inaltimea cugetarilor sale -prin aruncarea in derizoriu-, v-a "mantuit" de orice implicare intr-o poveste care -chiar daca nu vreti sa o vedeti pentru ca intoarceti capul in alta parte- miroase de la mare distanta!
Dormiti linistiti - somn usor!

PS: apreciez totusi disponibilitatea unui diacon de la aceiasi biserica, ce a acceptat in particular un schimb de opinii pe tema in discutie.

Pagini:ı‹«11 | 12 | 13 | 14 | 15 | »›ı

Anunţuri